Date statistice

M O N O G R A F I A
COMUNEI SILISTEA NOUA, JUDETUL TELEORMAN

am obtinut aceasta MONOGRAFIE prin sprijinul si amabilitatea dl-ui profesor Gheorghe Dinica – Dl George

CADRUL GEOGRAFIC

Comuna Silistea-Noua este asezata in mijlocul campiei Gavanul-Burdea, pe malul stang al Paraului Cainelui, la o distanta de 5 km Est de gara Balaci-40 km Nord de Rosiorii de Vede si 75 km la Nord de orasul Alexandria-resedinta judetului .
Comuna este situata la extremitatea nordica a judetului Teleorman, invecinandu-se la Vestcu com.Balaci, la Est cu Tatarasti, la sud cu satul Baldovinesti, iar la Nord cu teritoriul C.A.P Surdulesti, jud. Arges.
Suprafata vetrei satului este in present de 233 ha, iar suprafata zonei de locuit ocupata de locuinte- 176 ha.
– Suprafata centrlor si unitatilor administrative –25 ha
– centrul civic= 2ha
– spatii verzi=2 ha
– drumuri si strazi= 28 ha
Suprafata teritoriului =4.318 ha, din care 3027 ha suprafata agricola proprietate a C.A.P
Suprafata agricola a C.A.P este repartizata astfel:
– loturi personale…………………………….348 ha
– curti si cladiri ale C.A.P…………………….88 ha
– drumuri exploatare agricola…………………32 ha
– terenuri acoperite cu vegetatie forestiera…….6 ha
– terenuri acoperite cu apa si stuff……………..3 ha
Din suprafata agricola de 3.027 ha sunt irigate 25 ha in lunca Paraului Cainelui.
Din punct de vedere al structurii vetrei satului mentionam ca este un sat adunat tipic de campie.
Relieful local cu o altitudine de 140 m, are o inclinare Nord-Sud in general greu de sesizat si cu o structura geologica orizontala specifica relifului de campie.
In zona comunei predomina solurile brun roscate de padure puternic podzolite, iar ca soluri azonale mentionam mici suprafete de sol de lunca pe valea Paraului Cainelui.
Ca resurse ale subsolului amintim straturile de nisip si pietris din nord-vestul comunei – Valea morii, exploatate cu unelte simple pentru nevoile gospodaresti, folosite ca materiale de constructie. Mentionam si unele orizonturi de argila nisipoase din depozitele Leessoide, folosite mai ales in ultimul deceniu pentru confectionarea manuala a caramizilor( indeosebi pentru sobe de teracota), pentru nevoile economiei locale.
Dupa anul 1963, in urma unor prospectiuni ecologice s-au descoperit la est de vatra satului in apropierea padurii Pisicaru unele zacaminte de titei exploatate prin 6 sonde , iar incepand din anul 1976 au fost puse in exploatare inca 4 sonde intre comuna si gara Balaci.
Reteaua hidrografica locala este reprezentata de Paraul Cainelui, affluent al Vedei cu o lungime de 84 km si o suprafata a bazinului de 534 km patrati inscriindu-se in zona de campie, regimul de scurgere in timpul anului este destul de instabil , cu fluctuatii mari de debit , iar ca urmare a slabei inclinari a pantei Paraul meandreseaza puternic iesind din matca indeosebi in apropierea podului de la intrarea in comuna, cat si in punctual Cotigioaia, la Sud de vatra satului.
Nu se gasesc lacuri naturale in raza comunei Silistea-Noua. Lacul Fotii, situat la 2 km sud de vatra satului, este un lac de crov in care apa ramane si peste vara numai in anii mai bogati in precipitatii , in rest fiind acoperit cu o vegetatie tipica lacovistilor.
Mentionam in categoria lacurilor artificiale iazul amenajat in 1963, prin bararea Paraului Cainelui in punctual Valea Morii, apa fiind folosita pentru irigarea sectorului legumicol al C.A.P. In 1969 s-a mai amenajat un baraj de pamant in punctual ,,Gura Nebunii’’ pentru retinerea apei din precipitatii , relizandu-se astfel un mic lac de barajcu o suprafata de peste 400 mp. primavera si o adancime de 5 m, masurata langa baraj. Apa este folosita tot in sectorul legumicol.
Climatul local este cel specific acestei parti a campiei romane , cu veri calde si cu ierni in general potrivit de aspre. Mentionam un microclimat in vatra satului ca urmare a asezarii acesteia cu 10-15 m sub nivelul perimetrului imediat inconjurator sesizabil mai ales in perioadele intensificarii vanturilor specifice acestei zone- Crivatul si Austrul.
Situata la limita nordica a judetului comuna se incadreaza in silvostepa reprezentata prin paduri amestecate de foioase (cer, garnita, tei, frasin, artar, ulm, jugastru), avand o oarecare preponderenta cerul si garnita. Etjul de arbusti este reprezentat prin macesi, gherghinar, porumbar, sanger. Pe suprafete foarte mici, in Valea Mica si in apropierea sectorului zootehnic al C.A.P. se gaseste o vegetatie ierboasa de tipul pajistilor stepice, puternic degradata si cu o productivitate foarte scazuta.
Ca elemente faunistice amintim mamiferele tipice formatiunii vegetale amintite cum sunt: soarecele de camp, popandaul, harciogul, iepurele, viezurele iar in ultimul deceniu a fost colonizata caprioara si mistretul .
Lumea pasarilor este mai caracteristica formatiunii vegetale in care se incadreaza teritoriul comunei, fiind reprezentata prin: cioara, cotofana, stancuta, ciocanitoare, pitigoi, grauri. Fazanul din padurile situate in marginea comunei a fost colonizat in ultimii 10 ani.

POPULATIA

Din cercetarea celor mai vechi documente din arhiva primariei am retinut un registru de stare civila din anul 1837, an in care s-au inregistrat 10 nascuti, 7 morti si 4 casatorii.
Tot pe baza unor date extrase din registrele de stare civila s-a constatat ca numarul locuitorilor a fost in permanenta crestere cu unele fluctuatii , usor de sesezat in timpul cello doua razboaie mondiale, afirmatii in sprijinul careia precizam ca fata de 4018 locuitori in anul 1941, in 1945 se inregistrau 4002 locuitori .
O crestere puternica a populatiei s-a inregistrat in perioada 1945-1968, dupa cum urmeaza:
– 1945= 4002 locuitori
– 1968= 5430 locuitori
Diferenta destul de mare se explica prin sporul natural , de la an la na mai mare, ca urmare a cresterii nivelului de trai , a imbunatatirii asistentei sanitare si a legislatiei referitoare la cresterea natalitatii. La aceasta adaugam si faptul ca in aceasta perioada la populatia comunei se aduga si cea a Casei de Copii, institutie subordonata comunei.
La recensamantul populatiei din ianuarie 1977 s-a inregistrat urmatoarea situatie:
– numarul locuitorilor = 5.080
– numarul gospodariilor =
– numarul familiilor=
– densitate 25.3 locuitori pe ha.
In legatura cu deplasarea fortei de munca catre orase ( Rosiori,Pitesti, Bucuresti s.a.) mentionam ca peste 750 persoane (populatie activa) migreaza lunar, saptamanal si diurn.

ISTORIC

Daca arhiva primariei fiind saraca in documente si din cauza ca n-a avut de la inceputun local propriu, nu ne pune la dispozitie date mai multe, retinand numai un sigiliu al primariei datand din anul 1805 si registre de stare civila din 1837, nu inseamna ca acestia ar fii fost anii de inceput ai istoriei locale .
Asa cum rezulta din catagrafia judetului Teleorman din anul 1810 acest sat este amintit inca din anul 1587 ,,Case se afla 25 si suflete parte barbateasca 65 si femeiasca 73 peste toti 138 Rumani”.
La inceputul secolului al XIX-lea acest sat incepe a se numi Silistea de jos care dupa 1828 se numeste Silistea-Grozi (actualul catun Caramizarii), denumire legata de numele haidului Grozea unul din pandurii lui Tudor Vladimirescu, al carui adapost se afla in padurea Gherghinoiu (denumire folosita si in present in toponimia locala). La 1835 apare ca un singur sat cu 50 de case.
Mai tarziu alaturi de vechea vatra apare un sat mai nou asezat pe mosia ,, Manastirii Glavacioc” din care cauza s-a si numit un timp in secolul al XIX-lea ,,Silistea-Glavaciog”.
In legatura cu starea sociala a primilor locuitori ai celor doua sate Silistea Grozi si Silistea Glavacioc – potrivit catagrafiei judetului Teleorman de la 1810 rezulta ca erau Rumani.
Pe la 1691 mosia se afla in stapanirea Jupanitei Praxia, fiica comisului Radu Stirbei, calugarita la manastirea Didesti.
In secolul al XIX-lea prin ce imprejurari nu se stie, apare ca proprietar al mosiei Niculae Guma boer de origine greaca. Aflandu-se pe aceeasi mosie ambele sate se vor numi Silistea-Gumesti.
Ca la inceput au fost doua sate despre care am amintit o dovedeste faptul ca fiecare si-a amintit biserica lui cu hramurile: ,,Cuvioasa Paraschiva” si ,,Sf. Nicolae”.
Pe la jumatatea secolului al XIX-lea proprietarul mosiei, Guma rupe o buna parte din satul Catelesti (actualul sat Burdeni) si aseaza locuitorii pe mosia comunei Silistea- Gumesti, pentru a avea mai multe brate de munca in mijlocul mosiei. De aceea si astazi partea de nord a comunei este cunoscuta in toponimia locala sub denumirea de ,,Catelesti”. Printre primii locuitori adusi de Nicolae Guma au fost Ologul, de unde si numele actualei ulite Ologani si Pielmus socrul lui Nicula Marinescu.
Niculae Guma moare la 1858, lasand ca mostenitor pe Maria si Atanasie. Atanase moare, Maria ramanand singura mostenitoare. Aceasta se casatoreste cu boerul Gherase din Bucuresti, motiv pentru care in amintirea batranilor satului este mai cunoscuta sub numele de Gherasoaia. Proprietareasa – Maria Guma se desparte de Gherase recasatorindu-se cu Alexandru Manos, consulul Greciei la Bucuresti.
Maria Manos isi petrecea timpul la Atena, Paris si Bucuresti, lasand mosia in seama arendasilor si administratorilor. Dintre acestia amintim pe Basamache ca arendas sergentul si Tanasescu administratori. Retinem ca Administratorul s-a casatorit cu Marica din satul Rica si a fost improprietarit de Maria Manos pe locul unde se afla in present gospodaria locuitorului Costica Rosu alaturi de casa arendasului Basamache. Proprietareasa-Maria Manos, venea in sat numai la stransul recoltei odata sau de doua ori pe an.
Dupa 1864pe mosia amintita se face improprietarirea taranilor pe o suprafata de 1285 ha , fapt atestat de ,,Titlurile de Proprietate”, gasite la locuitorii satului. Din titlurile de proprietate gasite la locuitori rezulta ca cei cu 2 perechi de boi au primit cate 10 pogoane, cei cu o pereche de boi cate 7 pogoane si 12 prajini si cei cu mainele( palmasii) cate 5 pogoane si 12 prajini.
Legea rurala decretata de A.I. Cuza la 1864 n-a rezolvat insa deplin problema taraneasca, nici in Silistea-Gumesti. Astfel la inceputul secolului al XX-lea, pe mosia Mariei Manos, cu o suprafata de 7000 ha lucrau in sistemul invoielilor agricole o buna parte din locuitorii comunei. Sistemul de lucru pe mosie era cel al dismei la tarla. Un taran cu 2 vite munca primea in dijma 14 pogoane, pentru care trebuia sa lucreze gratis, de la ogor la patul, 5 pogoane pentru mosier, cat si sa efectueze 3 zile de munca cu carul, 4 zile cu mainele si multe diferite corvezi. Destul de apasatoare erau si prisoasele neinscrise in actele oficiale (muschiul si limba porcului, oua, pasari, etc.) Munca la tarla se facea sub supravegherea, dimensiunea pogonului la tarla ( muncit gratis) era mai mare decat a pogonului primit in disma. Pogoanele muncite gratuit erau rezervate in tarlalele mai roditoare, taranul fiind obligat sa efectueze lucrarile mai intai pe aceste pogoane. Din relatarile batranilor satului rezulta ce se muncea cu unelte de mana (rudimentare) ca graul era malurat , treeratul se facea cu caii, graul fiind apoi vanturat cu lopata.
Nedreapta impartire a pamantului a impins pe tarani la Rascoala de la 1907. La noi Rascoala a inceput in ziua de 11 martie. La vestea ca ,,vin studentii’’ dinspre Tatarasti si Ciolanesti un taran pe nume Radu Stoian a pus foc conacului Mariei Manos care se afla pe locul unde se gaseste acum sediul C.A.P. S-au ridicat multi tarani incendiind si devastand 7 patule si 2 magazii pline cu cereale , stranse din sudoarea fiilor acestui sat pe care mosierul si arendasii il deposedase de tot ce avusese. Ura taranilor s-a revarsat asupra arendasului Basamache pe care au vrut sa-l prinda, dar a scapat fugind pe fereastra. Auzind ca vine armata taranii au aruncat in apa paraului cerealele si velintele pe care le luasera de la conac in timpul evenimentelor amintite mai sus. Represiunea asa cum spun participantii la rascoala a durat aproape 2 saptamani, timp in care numerosi tarani au stat ascunsi in paduri de teama autoritatilor. Au fost arestati si intemnitati la Tr.Magurele mai multi participanti la rascoala. Dintre veterani amintim pe: Neacsu Pavel, Aguta Stan, Simioan Dobrescu, Sfetcu Matei.
Privind participarea locuitorilor comunei la razboiul de independenta se cunoaste ca au luat parte mai multi locuitori, retinand numele lui Radu Mihalache mort pe campul de lupta si Gheorghe Coman care intors din razboi a adus cu el un pistol turcesc smuls in lupta, pe care l-a pastrat cu grija multa vreme, posesorul povestind cu mandrie despre vitejia ostasilor romani si grozaviile razboiului.
Locuitorii comunei si-au adus contributia materiala si de sange si la victoriile de la Marasesti, Marasti si Oituz in vara lui 1917. In semn de recunostinta in centrul comunei a fost ridicat in anul 1937 un monument al eroilor, pe care sunt incrustate numele a 107 fii ai satului cazuti pe campul de lupta. Ca dovada a barbatiei si curajului, a dragostei de patrie, a vitejiei stau numeroasele medalii aflate in posesia unui numar insemnat de locuitori si in muzeul scolar.
Cel de-al IV-lea deceniu al secolului nostru s-a caracterizat prin adancirea contradictiilor specifice economiei capitaliste manifestate prin criza economica din 1929-1933, careia pe plan politic i-a corespuns incapacitatea burgheziei de a se mentine la putere prin vechile forme de conducere si ca urmare orientarea tot mai accentuata spre fascism. Efectele crizei economice s-au facut simtite si in economia si viata satului nostru, caracterizate in productii scazute, preturi derizorii si accentuarea saraciei taranilor. In aceasta perioada se accentueaza pauperizarea taranilor din comuna, prin transferarea unei bune parti a pamantului proprietate taraneasca in proprietate chiabureasca a comunei. In aceasta perioada isi vand pamanturile taranii Pavel Neacsu, Stancu Cristescu, Costea Constantin, Tarculete Constantin si multi altii.
Suferintele si pierderile materiale de cel de-al II-lea razboi mondial au lasat urme adanci si in viata taranilor Silisteni. Rechizitiile de atelaje, vite si cereale,grutatile provocate de incarturuirea trupelor germane, au facut sa sporeasca impotriva dictaturii antonesciene si hotararea de a lupta alaturi de intregul popor pentru rasturnarea dictaturii si scoaterea tarii din razboiul nedrept. La tributul greu in vieti omenesti platit de tara acestui razboi s-au adaugat si multe vieti tinere din comuna. Mai sunt si astazi mame care lacrimeaza, copii care nu-si cunosc tatal , invalizi pentru toata viata. Dintre tinerii comunei care nu s-au mai intors din razboi amintim pe: burcea T.Marin, Vaduva Ilie, Costovici Grigore, Ciobanu Alexandru si altii. Mai multi locuitori din comuna participanti la razboi povestesc cu mandrie despre participarea lor alaturi de armata sovietica la marile batalii pentru eliberarea patriei de trupele fasciste si apoi pe pamantul Ungariei, Cehoslovaciei pana la Victoria deplina asupra Germaniei fasciste. Printre acesti se numara: Iorga Grigore, Burcea Alexandru, Armeanca Stefan, Catinoiu Gheorghe.
23 august 1944 ziua eliberarii patriei de sub jugul fascist, gaseste si comuna noastra clocotind. Locuitorii comunei isi aduc contributia la lupta pentru instaurarea guvernului democratic, pentru democratizarea aparatului de stat. Un moment al acestei lupte l-a reprezentat ocuparea prefecturii judetului de la Tr. Magurele la care au participat si Coman M. Gheorghe si Marinescu Ion, locuitori din comuna.
Reformele democratice infaptuite de guvernul instaurat la 6 martie 1945 au fost aplicate si in viata satului nostru. Astfel reforma agrara democratica din 1945 a rezolvat deplin problema taraneasca prin improprietarirea invalizilor de razboi, vaduvelor si orfanilor de razboi, a taranilor fara pamant sau cu pamant putin.
Pentru a venii in ajutorul taranilor ia fiinta dupa reforma agrara in comuna un centru de masini agricole pe unul din terenurile fostei mosierese Maria Manos. Primul inventar al acesti centru era alcatuit din:
– 2 semanatori pentru porumb;
– 12 prasitori;
– o grapa de fier;
Ca animale de munca si de reproductie centrul amintit dispunea de: 2 cai, 2 reproducatori, 4 boi de munca si o caruta. In perioada anilor 1950-1951 apar pe langa centrul agricol din comuna si primele tractoare I.A.R. de fabricatie romaneasca.
Pentru sporirea numarului cultivatorilor de tutun a luat fiinta in 1937 centrul C.A.M cu sediul unde se afla in prezent birourile C.A.P. care a desfasurat o activitate mai buna in perioada cat a fost condus de inginerii Valceanu si Voinea.

OCUPATIILE

Cele mai vechi ocupatii ale locuitorilor comunei au fost agricultura si mestesugurile, multe din ele casnice: croitorie, tesut, cismarie, tamplarie, rotarie etc. Dintre mestesugurile casnice subliniem pastrarea unei vechi traditii in tesutul covoarelor inflorate (in toponemia locala,,alese”), predominand ca elemente ornamentale motivele florale, intr-o placuta imbinare de culori.
O parte din locuitorii satului detinatori de atelaje, se indeletniceau si cu carausia transportand cereale din zona Pitesti- Campulung Muscel, primim in schimbul lor material lemons (uluca, obiecte de uz casnic din lemn etc.), precum si fructe de care era destul lipsa in comuna.

LOCUINTELE

Cele mai vechi locuinte aveau talpa de pamant si se compuneau din o singura camera de locuit, rareori doua, o tinda si o cosare. In secolul al XIX-lea aproape toate casele erau acoperite cu coceni si paie. Usile se incuiau cu veriga si un lacat. Jumatate din locuinte erau bordee sapate in pamant. La inceputul secolului nostru casele se construiau din barne, lipite cu pamant si incepe sa se foloseasca pentru acoperis sita (sindrila) si mai apoi tigla si tabla galvanizata. Toate casele aveau prispa, iar cele apartinand locuitorilor mai de vaza si pridvor. Mobilierul era simplu alcatuit din 1 sau 2 paturi, de obicei cu picioarele fixate in pamant si o lavita. In multe locuinte nu se gaseau saltele si peste scandurile patului se aseza o patura sau rogojina. Putine erau casele in care se gasea o masa cu 4 picioare asezata de regula in dreptul ferestrei.
In present in locul bordeelor, al locuintelor mici, saracacioase au aparut locuinte spatioase si luminoase, multe dintre ele avand planul constructiei in L(o camera scoasa in sala, cum se spune in partea locului), astfel fata de 1945, in 1975 la fiecare 5 case, 4 sunt nou construite sau renovate folosind ca materiale de constructie caramida, cimentul, tabla etc. Mobilirul modern si aparatele electrice de uz casnic au devenit obisnuite si se imbina placut cu aspectul taranesc al covoarelor si prosoapelor.
Ca urmare a electrificarii comunei inca din 1963 au aparut primele televizoare si aparate de radio , astazi ele devenind obisnuite in aproape toate gospodariile. Transformari profunde s-au petrecut in bucataria taranului Silistean. In locul pirostriilor, verigilor, al vaselor din lut a aparut aragazul, mobila de bucatarie, vesela moderna etc.

PORTUL POPULAR

Portul popular cel mai vechi al locuitorilor din parte locului era alcatuit la femei din fuste albe, zuvelci sau boscele, cu camasi de canepa si de in tesute in casa, pe cap se purta o marama, iar in picioare opinci cu obiele si nojite folosite pe timp friguros.
La inceputul secoluli al XX-lea apar in sat primele costume nationale femeiesti alcatuite din fota, iie, bete si murel din catifea. Fota, murelul si betele sunt tesute din fir (auriu), cu motive specifice zonei folclorice Muscel. Aceste costume sunt pastrate cu grija si se folosesc astazi la manifestarile cultural-artistice de catre artistii amatori, costumele fiind mult apreciate cu ocazia diferitelor expozitii si concursuri.
Barbarii purtau camasi din in si canepa, nadragi sau dimii, ipingele din aba data la pioa si opinci, iar cei mai instariti purtau in zilele de sarbatoare un imurluc tot din aba, frumos impodobit cu gaitane multicolore , cu motive geometrice si florale lucrat de mesteri ai satului. Cei mai multi purtau pe timp friguros o tunica din aba captusita cu piei de oaie.

ECONOMIA SATULUI

Economia locala a fost intotdeauna agrara. Am aratat ca pamantul era in cea mai mare parte proprietate mosiereasca, fiind lucrat de locuitorii satului in sistemul dismei, forma exploatarii feudale, care s-a mentinut si la noi in sat pana la reforma agrara din 1945. Uneltele folosite erau cele specifice inventarului agricol taranesc cu tractiune animala. Primele doua tractoare particulare apartinand locuitorilor Calin Dogaru si Aristide Radulescu, au aparut in deceniul al IV-lea al secolului nostru.
Se cultiva grau, orz, ovaz, porumb, floarea soarelui iar in preajma celui de-al doilea razboi mondial s-a introdus si cultura tutunului. Pamantul era lucrat dupa metodele vechi din care cauza productiile erau mici. Din relatarile unor batrani am retinut ca graul era foarte malurat, necunoscandu-se decat in ultimile decenii metoda tratarii semintelor, iar de substante pentru combaterea daunatorilor sau ingrasaminte chimice nici nu putea fi vorba. Daca la acestea adugam treeratul cu caii, macinatul la moara cu piatra avem imaginea painii amare a taranului silistean de altadata.
Nu se putea vorbi de ocupatii industriale pe teritoriul comunei, decat daca amintim de existenta pe la inceputul secolului nostru a unei mori de piatra in Valea morii, actionata de o locomobila cu paie. Apar mai tarziu morile cu valt proprietate particulara a locuitorilor Stefan Predescu si Constantin Rosu.
In legatura cu comertul local, mentionam ca incepand din ultimul sfert al veacului trecut exista la Silistea- Gumesti o piata cerialiera si un obor de vite, lucru care reflecta structura agrara a economiei comunei.
Banii castigati pe produsele vandute de tarani la preturi derizorii treceau in mare parte in tejghelele celor 11 pravalii si 14 carciumi particulare existente in comuna, apartinand proprietarilor: Stefan Predescu, Ionel Predescu, Gheorghe Radulescu, Aristide Radulescu, Alexandru Popescu-Valache, Alexandru Anghelache si altii.
Ca institutie de credit a luat fiinta la 29 mai 1904 din initiativa invatatorilor: Nae Marinescu si Ion Sandulescu Banca ,,Primavara” cu actul de constituire nr. 184/1904. La inceput nu a avut local propriu, construindu-si un local in centrul comunei in 1931.
Transformarea socialista a agriculturii comunei incepe in anul 1952, prin infiintarea intovarasirii ,,N.Balcescu” la care se adauga in urmatorii 2-3 ani intovarasirile: ,,Porumbelul pacii”, ,,Zorii socialismului”, ,,23 august”, ,,7 noiembrie”, care au cuprins pana in 1959 intreaga suprafata arabila a comunei.
Media productiilor anilor 1956-1959 obtinuta de taranii intovarasiti a fost cu 300-400 kg mai mare decat productiile cele mai bune obtinute inainte de intovarasire. Aceste lucru a exercitat o influenta pozitiva a taranilor din comuna, convingandu-I de superioritatea muncii in comun si cu unelte mecanizate.
La 10 februarie 1957 ia fiinta C.A.P. Silistea cu 35 familii si o suprafata de 88 ha. Printre primii tarani care si-a unit pamanturile in C.A.P amintim pe: Neacsu Ion, Vochitu Alexandru, Coman Neagu, Berechet Alexandru, Genoiu Marin, Cristescu Ilie, Barbu Gheorghe, Petrisor Ion, Mitra Iordan.
Acestui nucleu gospodaresc statul socialist I-a venit in ajutor cu tractoare, masini agricole, cadre de specialitate, credite pentru cumpararea unor animale de rasa si firesc productia a fost mult mai buna decat a taranilor cu gospodarii individuale. La indemnul comunistilor si avand exemplul rezultatelor obtinute de C.A.P. care in 1959 numara peste 200 familii, tot mai multi tarani si-au unit pamanturile astfel ca, la sfarsitul anului 1960 procesul de cooperativizare a agriculturii comunei era incheiat. Ca urmare productia agricola vegetala si animala a fost in permanenta crestere de la infiintare si pana in 1976- anul record al productiilor agricole locale.
Modul de folosire al terenului pune in evidenta profilul cerialier al cooperativei.
Sectorul zootehnic al C.A.P. este profilat pe cresterea vacilor pentru lapte si a pasarilor pentru oua. La 31 decembrie 1976 efectivele erau urmatoarele:
– 542 capete bovine, din care 250 vaci si juninci.
C.A.P.ul dispune de un incubator pentru pui si o capacitate de 16.000 oua pe serie.
Pentru valorificarea unor resurse naturale , pentru folosirea rationala a fortei de munca si pentru a veni in sprijinul populatiei in cadrul C.A.P. functioneaza urmatoarele sectii de prestarii servicii.
VALOAREA PRODUCTIEI IN 1976
– Caramidarie 25.000 lei
– tamplarie+ dulgherie 90.000 lei
– prestari servicii industriale 110.000 lei
C.A.P este deservita de sectia S.A.S Silistea-Noua care dispunea in anul 1976 de urmatoarele trectoare si masini agricole:
– 40 tractoare
– 8 remorci
– 14 semanatori
– 12 combine si alte masini agricole
Cresterea permanenta a productiei agricole se reflecta in sporirea de la an la an a veniturilor cooperatorilor si ca urmare asa cum am mai aratat, s-a schimbat fundamental infatisarea satului. In gospodaria urmasilor Morometilor, ca in oricare sat al patriei s-au produs mari mutatii cantitative si calitative, privind confortul, nivelul de civilizatie, modul lor de viata.
De asemenea retinem mutatiile din structura profesionala a locuitorilor prin specializarea unui numar insemnat de cooperatori-legumicultori, pomicultori, viticultori, zootehnisti, cat si prin aparitia unor meserii in trecut inexistente electricieni, mecanici, sondori etc.
In cadrul C.A.P. isi desfasoara activitatea 3 specialisti cu studii superioare si 11 cadre cu studii medii de specialitate.

COMERTUL

Comertul local asa cum am mai aratat era reprezentat inainte de 23 august 1944 prin 11 bacanii si 14 carciumi particulare. Bacaniile amintite erau slab aprovizionate, iar preturile marfurilor erau diferite de la un proprietar la altul. Marfurile specifice erau: ata de cusut, nasturi, lumanari, vopsea, cateva unelte agricole de mana si rareori se aduceau metri de panza, opinci, hamuri, etc.
In anul 1947, ia fiinta cooperativa de consum, punandu-se astfel bazele unui comert nou, socialist.
Pentru a ilustra dezvoltarea comertului local in anii socialismului, cat si prin cresterea puterii de cumparare a locuitorilor, mentionam ca in anul 1976 prin cele 8 unitati de desfacere ale cooperativei de consum s-au vandut marfuri in valoare de 9.321..000lei. La ceilalti indicatori realizarile anului 1976 sunt urmatoarele:
– productie prestari servicii =878.000 lei
– carte diversa=47.000 lei, revenind 10 lei
Pe langa sectiile de prestari servicii existente (croitorie, frizerie, zidarie, sifonarie, zugraveli) a luat fiinta in anul 1968 brutaria comunala, cu o capacitate de 600 kg paine si 5000 buc. covrigi in 24 ore.

OCROTIREA SANATATII

Asistenta sanitara in comuna Silistea-Noua era inainte de eliberare aproape inexistenta. Nu exista dispensar si nici medic, ci un singur sanitar care raspundea de comunele Rica si Silistea- Gumesti, e lesne de inteles mortalitatea infantile ridicata, mai ales in randul copiilor, cat si ravagiile unor epidemii, multe din ele boli ale mizeriei si subnutritiei.
Ca urmare a politicii P.C.R. de ocrotire a sanatatii oamenilor muncii si la Silistea-Noua s-au luat masuri pentru asigurarea asistentei medicale calificata si gratuita. Astfel in anul 1951 a luat fiinta Dispensarul comunal si punctual farmaceutic care au functionat la inceput in casa locuitorului Florea Gheorghe. In anul 1953 a luat fiinta casa de nasteri. Iar in 1975 un cabinet stomatologic.
Circumscriptia medicala comunala este incadrata in 1976 cu 3 medici, din care un pediatru si un stomatolog si cu 8 cadre sanitare. Ca urmare a imbunatatirii asistentei medicale, a educatiei igienico-sanitare, a cresterii permanente a nivelului de trai material si cultural, s-a redus foarte mult mortalitatea la mia de locuitori si indeosebi mortalitatea infantile.

INVATAMANT SI CULTURA

Prima scoala atestata in comuna apare in 1843 intr-un document de revizie intocmit de profesorul Vasile Urzescu in ,,Plasa mijlocului”. Ca invatator apare Ionita Postelnicu Gheorghe, platit cu 242 bani si 2 kg porumb de fiecare copil. La 16 mai apare ca invatator Dumitru Popescu. Scoala era cladita din nuiele, iar mobilierul compus din 3 banci, 3 semicercuri, 3 table de tinichea, o tabla de scandura vopsita in negru si scaunul invatatorului. Urmau scoala 15 copii din 36 si invatau a silabisi, a citi, a scrie catehism si rugaciuni.
Nefiind alte dovezi cu privire la scoala din comuna pana la 1896 nu inseamna ca scoala si-ar fi incetat activitatea, retinand din povestirile batranilor ca unii au avut parinti si bunici care stiau a citi si a face socoteli.
In arhiva scolii apare la 27 ianuarie 1896 un Ordin semnat de revizorul scolar Constantin Pavelescu catre invatatorul din comuna cu privire la ,,Prezentarea obiectului lectiunii care cuprinde geografia, aritmetica si exercitiul de compositiune si fiecare sa apara scrisa separate in condica cu repetitie si cestionare”. Dupa o statistica alcatuita la 21 ianuarie 1896rezulta ca in anul scolar respective erau inscrisi 77 baieti si 3 fete repartizati pe clase dupa cum urmeaza:

CLASA BAIETI FETE
a I-a 54 1
a II-a 9 1
a III-a 10 –
a IV-a 4 –
a V-a – 1
Din situatia de mai sus e usor de observat numarul foarte mic al fetelor inscrise la scoala. De aceea nu intamplator in cataloagele cursurilor de alfabetizare organizate dupa Eliberare apar mai mult nume feminine. De asemenea ni s-a parut interesant sa retinem ca la 29 martie 1896, din ordinul medicului plasii ,, s-a dispozat inchiderea scoalelor din cauza epidemiei de variola care bantue aceasta comuna’’. Asemenea intreruperi de cursuri am constatat si in alti ani scolari.
Investigand documentele anului scolar 1907-1908, anul marii rascoale taranesti, am retinut ca din cei 79 elevi inscrisi in cls.I-a, 41 au fost declarati repetenti, majoritatea din cauza frecventei ,,neavand cu ce se imbraca si incalta “ pentru a veni la scoala.
In anii imediat urmatori am retinut insistenta invatatorilor cu privire la necesitatea unui local de scoala care sa cuprinda toti copiii.
In anul 1912 se da in folosinta localul propriu al scolii (astazi scoala veche), care cuprindea 3 Sali de clasa, o cancelarie si o camera pentru arhiva la care se adauga in 1940 o sala de serbari impartita apoi in 2 sali de clasa. Cu toate acestea prin procesul verbal din 18 iunie 1922 semnat de Stefan Predescu ca secretar si Constantin Semenescu- dirigintele scolii, se propune strangerea de fonduri de la populatie pentru cumpararea conacului arendasului Basamache, pentru a fi folosit de scoala intrucat localul propriu nu mai era incapator. Asa se face ca in anul scolar 1923- 2clase au functionat in ,,camerile din fata conacului”care se pare ca au fost numai inchiriate. Am mai retinut frecventa foarte slaba a elevilor mai ales in perioada muncilor agrocole, cand salile de clasa erau aproape goale, cat si alte probleme care preocupa comitetul scolar cum ar fi: lipsa lemnelor pentru incalzirea scolii si lipsa banilor pentru reparatii si varuire. Asemena greutati sunt consemnate si in documentele anilor scolari urmatori, la care se adauga in perioada 1940-44 frecvente fluctuatii de cadre, demisii ale directorilor, mari dificultati materiale.
In perioada celui de-al II-lea razboi mondial in cadrul scolii a luat fiinta o cantina cu scopul de a oferii copiilor saraci cate ceva de mancare. Din relatarile unor cetateni, au fost benefeciari ai acestei cantine, cat si din unele rapoarte ale conducerii scolii am retinut ca hrana era total insuficienta.
Toate aceste dificultati ale scolii, cat si situatia materiala grea a locuitorilor au tinut departe de scoala o buna parte din fiii satului. Astfel, in 1947 s-au inregistrat 675 analfabeti, din care 171 barbati si 504 femei. Dintre acestia 172 erau cuprinsi in grupa de varsta de la 10-20 ani.
Deschizand in istoria tarii o epoca de transformari revolutionare, Eliberarea a marcat inceputul unor mari prefaceri si in domeniul invatamantului si culturii.
Reforma invatamantului din 1948, aseaza scoala pe noi principii de organizare si orientare a continutului, asigurandu-i o noua structura, cu un caracter democrat popular si real si stiintific. Invatamantul devine gratuit si larg deschis tuturor tinerilor.
Pentru scolarizarea tuturor copiilor din comuna Statul a acordat fonduri sporite, in vederea construirii unor noi sali de clasa si inzestrarea lor cu mobilier, material didactic, etc.
In 1959 s-a dat in folosinta noul local al scolii generale nr.2 ,,Magura”
In 1962 s-a terminat constructia unu alt local de scoala cu 5 sali de clasa la care si-au adus contributia prin munca voluntara toti locuitorii comunei.
In anul 1971, la cele doua noi localuri de scoala se adauga inca 4 sali de clasa, supraetajate construite cu fonduri de la stat, cat si prin contributia in bani si in munca a locuitorilor.
Cronicarul acestor vremuri noi, consemneaza cu satisfactie, ca numai in Silistea-Noua s-au construit in anii socialismului 11 sali de clasa noi. Precizam ca si localul vechi al scoliia fost supus in anul 1966 unor reparatii capitale in valoare de 82.000 lei, din fondurile statului.
Pentru asigurarea unei stranse legaturi, intre scoala si viata, intre cunostiintele teoretice si activitatea practica, incepand din anul scolar 1971-72 incepe sa functioneze in scoala un atelier, iar baza didactico-materiala a crescut de la an la an.
Scoala a fost inzestrata cu aparatura si material didactico-modern, printre care consemnam: televizor, radio, epidiascop, diascol, magnetofon, picup, numeroase diafilme si diapozitive etc.
Bazele invatamantului prescolar in comuna au fost puse in anul 1959, cand se infiinteaza primul post de educatoare, cu 25 prescolari inscrisi.
Gradinita de copii Silistea-Noua, functioneaza in prezent cu 8 grupe si 8 educatoare, fiind transpuse in viata sarcinile trasate de partid cu privire la dezvoltarea invatamantului prescolar.
Ca expresie a grijii parintesti a P.C.R. pentru cresterea si educarea tinerei generatii, in anul 1961 pe teritoriul comunei ia fiinta Casa de Copii scolari Silistea-Noua, iar in anul 1974 si o scoala ajutatoare. Ambele unitati scolare functioneaza in cladirile Ministerului Apararii Nationale, aflate pe teritoriul comunei la 3,5 km vest de vatra satului. Retinem minunatele conditii create acestor copii, baza materiala deosebit de buna a Casei de Copii si a scolii ajutatoare si grija cu care sunt hraniti, echipati, ingrijiti, crescuti si educati elevii acestor institutii.
Numarul cadrelor didactice care activeaza pe raza administrative teritoriala a comunei este de din care 40 la scoala din comuna, iar
la Casa de copii si scoala ajutatoare.
Situatia statistica privind evolutia numarului de elevi:
– anul 1843 – 15 elevi;
– anul 1895 – 79 elevi;
– anul 1938 –457 elevi;
– anul 1940 – 544 elevi;
– anul 1947 – 639 elevi;
– anul 1976-77 – elevi;
In situatia de mai sus nu este inclus efectivul de copii ai Casei de copii si scolii ajutatoare, care la data de 15 septembrie 1976 era de elevi.

VIATA CULTURALA A COMUNEI

Ca si celelalte localitati din judet si din tara, comuna Silistea- Noua este o straveche vatra de civilizatie, pastrand de-a lungul veacurilor obiceiuri si datini, cantece, doine si balade, transmise din generatie in generatie, mai ales la clacile si sezatoarele spontane din serile lungi de iarna.
Initiatorii primelor manifestari cultural-artistice au fost invatatorii, care la inceputul secolului al XX-lea, incep sa organizeze programe artistice, urmate de baluri, multe din ele date in folosul comitetului scolar.
Caminul cultural s-a infiintat la 24 ianuarie 1936 cu prilejul ,,Sarbatoririi Unirii Principatelor Romane”, motiv pentru care institutia a purtat denumirea de Caminul cultural ,,Unirea”, asa cum rezulta din procesul –verbal de infiintare si din sigiliul caminului.
Activitatile cultural artistice erau organizate mai ales cu prilejul diferitelor evenimente comemorative cu ajutorul elevilor si al invatatorilor.
In cadrul caminului cultural a inceput sa functioneze din anul 1937 o biblioteca avand ca fond de carti 150 volume, cele mai multe din colectia ,,Albina”.
Actualul sediu al caminului cultural a fost amenajat in 1968, iar localul bibliotecii a fost dat in folosinta in 1971. Cea mai veche formatie artistica a caminului cultural este formatia corala infiintata in 1949, din initiativa directorului scolii Costovici Petre si cu participarea cadrelor didactice si a tineretului satesc. In anii urmatori apar formatiile de: dansuri, teatru, brigada artistica de agitatie, grup vocal, taraf, formatii care se mentin si in present.
Biblioteca numara in prezent peste 8000 volume, avand local propriu si mobilier corespunzator.
Primul film a rulat in comuna in anul 1948, anul infiintarii cinematografului satesc, inzestrat cu aparat de oroiectie cu banda 16m/m si un grup electrogen ca sursa de curent electric.
Viata spirituala a comunei, cunoaste noi dimensiuni in prezent in deosebi in lumina sarcinilor izvorate din Documentele Congresului Educatiei Politice si Culturii Socialiste care stabileste scolii si caminului cultural, sarcina de a devenii puternice centre de raspandire a cunostiintelor stiintifice si culturale, de educare politica cetateneasca si etica a locuitorilor satelor de organizare a unei vii si variate activitati artistice de masa.
Maretele perspective ce se deschid pentru intreaga taranime lumina programului P.C.R. adoptat de Congresul al XI-lea, prefigureaza si pentru comuna Silistea-Noua mari mutatii cantitative si calitative care se vor reflecta in economia locala si in viata fiecarui locuitor.
In perspectiva se prefigureaza adancirea procesului de specializare a C.A.P. Suprafata terenului va creste in perspectiva cu 110 ha.
Sectorul zootehnic profilat asa cum am mai aratat pe cresterea taurinelor si pasari pentru oua va ajunge in urmatoarele doua decenii la 1000 cap. taurine la ingrasat, 1000 pasari si 3000 oi.
In viitor dotarile edilitar-gospodaresti vor spori prin constructia a noi sali de clasa si gradinita, sala de sport, atelier scolar, crearea unei bai publice, crearea unui complex pentru deservire in centrul civic, spatii verzi, terenuri de sport, etc., care vor schimba fundamental infatisarea satului de maine.

INTOCMIT: PROF. I. BURCEA
PROF. GH. DINICA

La alcatuirea monografiei de fata au fost folosite urmatoarele surse:
– Catagrafia judetului Teleorman din anul 1810;
– Monografia veche a comunei, redactata de invatatorul Dumitru Predescu;
– Monografia judetului Teleorman;
– Monografia si arhiva scolii generale;
– Actul de constituire al Comitetului parochial din anul 1911;
– Acte de improprietarire, brevete militare, acte de invoieli agricole, medalii si decoratiuni, monumental istoric;
– Schita de sistematizare a comunei;
– Arhiva C.A.P;
– Arhiva Consiliului Popular Comunal;
– Arhiva Cooperativei de consum;
– Povestiri ale batranilor

Leave a Reply

Name (required)

Email (required)

Website